Cea mai recentă evadare a noastră a fost una dintre cele mai așteptate și, cu siguranță, cea în a cărei pregătiri am întâmpinat cele mai multe hopuri. O să împărtășesc aici itinerariul călătoriei noastre prin Botswana, așa cum am plecat cu el de acasă menționând și ce a ieșit sau nu, plus câteva sugestii de a-l ajusta. Căci planurile ne-au fost date peste cap de multe ori, chiar și în timp ce eram acolo. Dar, chiar dacă îmi pare rău că nu am reușit să ajungem în unele locuri, am reușit să ne bucurăm de experiență. Dacă am învățat un lucru de un an și ceva de când călătorim în vremea pandemiei acesta este să nu ne mai atașăm de planuri.

Notă: itinerariu de 9 zile în definiția mea înseamnă 9 zile petrecute la destinație (8 zile pline și două jumătăți, mai exact). Nu includ și durata zborurilor deoarece pe acestea fiecare și le poate planifica diferit.

Zborul către/ dinspre Zambia & Botswana

Am zburat cu Qatar Airways pe ruta București – Livingstone și Gaborone – București. Atât la dus cât și la întors am avut câte două escale de durată rezonabilă. Costul inițial al biletului a fost de 720 EUR/ persoană, ceea ce ni s-a părut rezonabil pentru destinația respectivă, durata zborului și compania aeriană aleasă. (Nu caut zboruri ieftine cu orice preț, confortul drumului este o variabilă ce cântărește și ea).

Din păcate însă zborurile au fost modificate de cel puțin 3 ori, iar la final am ajuns să zburăm cu escală prin Cape Town, ceea ce a mai adăugat câteva ore în aer. South African Airlines, care opera ultimul segment, a tot anulat zboruri până și-a suspendat temporar rutele internaționale fix în acea perioadă. Am avut pe masă tot timpul opțiunea de full refund da Qatar, dar nu găsisem ceva mai convenabil la un cost apropiat.

În era COVID, itinerariul a trebuit să țină cont și de testele necesare, valabilitatea lor, programul centrelor de testare, timpul de eliberare a rezultatelor, etc.

Despre condițiile de intrare de la momentul respectiv am scris mai multe în postarea de Facebook alăturată. Informația este însă foarte perisabilă, așa că vă recomand să urmăriți condițiile de călătorie pe MAE.ro. Nu mă încântă ideea de a mă baza doar pe acela dar, din păcate, portalul oficial pentru turism nu include nicio informație legată de COVID și restricțiile de călătorie actuale. Ne-am îndreptat, de nevoie, către surse mai puțin oficiale – agențiile mari de turism care operează în zonă. Un exemplu, aici.

Pentru Zimbabwe și, mai ales, zona Victoria Falls, am găsit site-ul acesta ca fiind o sursă importantă și actualizată.

Zborul nostru a aterizat după amiaza, așa că în prima seară singura activitate pe care am făcut-o a fost să ne testam. În ziua a treia de dimineață voiam să ieșim din Zambia pentru a intra în Zimbabwe și apoi în Botswana, unde aveam nevoie de rezultat.

Am stat la Avani Victoria Falls, cel mai apropiat hotel de intrarea în Parcul Național, dar departe de oraș.

Am început ziua cu un tur cu elicopterul deasupra Victoria Falls, după care am vizitat partea din Zambia a cascadelor.

După prânz am ales să mergem într-un game drive în Mosi-oa-Tunya National Park, cel mai mic parc din Zambia, dar singurul în care se găsesc rinoceri albi. Alternativa pentru acea după amiază ar fi fost un tur la Devil’s Pool – citisem însă că nu s-ar fi putut face baie acolo, nivelul râului fiind prea ridicat.

Înarmați cu rezultatul negativ (în original, ștampilat) al testului PCR și cu certificatul de vaccinare, ne-am întreptat către Zimbabwe și apoi Botswana. Transferul l-am luat prin Cherish Travel And Tours, o companie de ale cărei servicii și prețuri am fost mulțumiți. A fost un transfer privat, cu un van nou, curat cu un șofer politicos și atent, care ne-a dus „de mânuță” pe la toate ghișeele la care trebuia să ajungem la trecerea frontierelor.

Prima oprire a fost în Zimbabwe, unde am vizitat partea aceea a cascadelor, după care am revenit în Zambia, pentru a porni mai departe spre Botswana. Am trecut râul pe Kazungula Bridge, care tocmai ce a fost dat în folosință la începutul acestui an. La intrarea în Botswana a mai trebuit să facem un test rapid, după care am fost preluați de un alt șofer, cu altă mașină.

Am ajuns la hotelul nostru din Kasane la timp pentru a și pleca în primul tur cu barca pe râul Chobe.

Legat de preț: din ce citisem anterior (și alte oferte primite), un transfer privat Livingstone-Kasane ar fi trebuit să ne coste aproximativ 75 USD/ pers. Noi am plătit 60 USD/ pers și am avut și un mic ocol în Zimbabwe, unde șoferul ne-a așteptat mai bine de două ore.

Zborul nostru către Delta Camp, în Delta Okawango, pleca puțin după ora 11, așa că am mai reușit să înghesuim o activitate și în acea dimineață. Dacă tot mergem în safari, încercăm să scoatem tot ce putem din timpul acolo, așa că la ora 6 am pornit în căutarea leilor, pe care i-am și găsit. După game drive am avut timp de un mic dejun rapid înainte de a pleca spre aeroport.

Am făcut o oră și jumătate până la destinația noastră din Deltă, unde am fost preluați de ghid și conduși spre camp în mokoro (timp în care bagajele noastre erau transportate cu mașina).

Seara am făcut primul nostru walking safari – adică am mers pe jos în căutarea animalelor, cu ghidul ce era înarmat doar cu experiența și cunoștințele sale. Este fascinant cum ni se ascut simțurile în asemenea situații și cum putem trăi, simultan, emoții dintre cele mai diverse.

După o noapte în care nu prea am dormit din cauza elefantului ce sforăia lângă „casa” noastră fără pereți, la ora 7 porneam în „plimbarea” de dimineață. Am traversat cu mokoro pe o altă insulă, pe care am explorat-o în căutarea animalelor. De data aceasta nu am mai văzut hipopotami în apă ci doar am prins cu coada ochiului ceva ce ghidul ne-a zis că ar fi crocodil.

La revenirea în camp am luat micul dejun, urmat de o pauză de odihnă până la masa de prânz. După prânz, a urmat tura a doua de walking safari.

În ultima dimineață am plecat în căutarea leului care vizitase insula în acea noapte. A fost un sentiment tare ciudat să luăm urma leului, pe care am văzut-o în nisip, când mergeam pe picioarele noastre. Nu l-am găsit. Nu sunt hotărâtă încă dacă din păcate sau din fericire.

Zborul nostru către Maun a fost mult mai târziu decât estimasem, ceea ce ne-a dat peste cap planurile complet. În itinerariul nostru inclusesem un ocol spre Makgadikgadi Pans în drum spre Nata, ceea ce nu a mai fost posibil.

Cum am aterizat în Maun am luat mașina și am pornit către Nata, unde ne-am petrecut noaptea.

Notă: zborurile către/ dinspre lodge-urile din Delta Okawango nu sunt programate în avans. Abia cu 24h înainte afli la ce oră pleci. În această perioadă, în care unele sunt închise și/sau au foarte puțini turiști și zborurile sunt mai rare.

Nata Bird Sanctuary nu ne-a atras atât de tare încât să ne trezim iar la ora 6. Am luat micul dejun în tihnă și am plecat spre Serowe, în apropierea căruia se află Khama Rhino Sanctuary. Un parc de dimensiuni reduse, comparativ cu celelalte, dar care găzduiește (și păzește) rinocerii relocați din alte zone.

Conform planului, ar fi trebuit să ne petrecem noaptea la Goo-Moremi Lodge. Doar că, la puțin timp după sosirea în Botswana, am fost anunțați că închid temporar din cauza cazurilor de COVID. Problema majoră nu a fost că am rămas fără cazare ci că se pare că doar ei puteau să facă turul în canionul pentru care am ajuns în partea aia a țării.

Am hotărât să dormim în Palapye, unde a doua zi trebuia să ne facem și testul PCR necesar pentru revenirea în țară (că îl cerea Africa de Sud pentru tranzit). Am rezervat hotelul cu o oră înainte să ajungem la el și am nimerit bine.

Goo-Moremi a fost motivul pentru care am ajuns în această parte a Botswanei și s-a anulat. Este un peisaj atipic pentru zona aceea și mi s-ar fi părut interesant să îl explorăm.

Faptul că lodge-ul acela s-a închis ne-a lăsat cu o zi fără prea multe de făcut, în afară de încă un test PCR și drumul spre Gaborone. Am căutat câteva atracții mai puțin populare, dar, după prima pe care am găsit-o închisă, am lăsat baltă și planul acesta. Ajunși în Gaborone ne-am proptit într-un mall, am mâncat, băut o cafea și ne-am uitat la oameni.

Gaborone nu este un oraș care să ofere prea multe lucruri de văzut și făcut, mai ales în pandemie, când ne cam vine să evităm locurile populare printre localnici. National Museum and Art Gallery era închis temporar, ceea ce ne-a tăiat de pe listă una dintre cele două obiective pe care le vizam. Am ajuns la Three Dikgosi Monument, statuia a trei șefi de trib ce au jucat un rol important în independența țării. (Mai exact, au reușit să păstreze țara sub protectorat britanic, o opțiune mai bună decât alternativa de la acel moment: încorporarea în British South Africa Company).

După-amiază ne-am îndreptat către aeroport și aici s-a încheiat aventura noastră.