Până în acest an, în călătoriile noastre am preferat să ”țopăim” cu avionul. Ideea de a petrece câte o zi întreagă la volan mă făcea să dau ochii peste cap. Acum însă am fost nevoiți să ne adaptăm noului conext si am ales mașina. În această perioadă plină de incertitudini, ne oferă mai multă libertate de mișcare și … control. Dar cum tot mai simțim nevoia de a o lua pe scurtătură și a mai scuti niște ore de condus, am experimentat și prima trecere cu feribotul din Grecia în Italia – mai exact din Igoumenitsa spre Bari.

Când am plecat de acasă aveam un itinerariu schițat și câteva cazări rezervate, toate cu anulare gratuită până aproape în ultimul moment. Verificasem și opțiunile de transfer cu feribotul, unde era necesar, dar fără a face rezervări. Prima destinație a fost Grecia, unde am petrecut o săptămână în zona de Nord. Planul era ca după aceea să traversăm către Italia, însă nu am cumpărat biletele decât cu vreo trei zile înainte, ca să fim cât mai siguri că nu vom fi nevoiți să anulăm.

Organizarea călătoriei

Am ales ruta Igoumenitsa – Bari, deoarece ne doream să revenim să vizităm Puglia. Din același port de plecare mai puteți ajunge și în Ancona sau Brindisi. Pentru a vedea variantele disponibile pentru perioada aleasă am început cu o căutare pe DirectFerries. De aici am aflat că pentru plecare Sâmbătă seara și sosire Duminică dimineața putem alege dintre Ventouris Ferries și Anek. Prima opțiune avea o durată mai lungă a drumului (12h versus 10h), dar un orar mai prietenos (20:30 – 07:30 versus 00:30 – 10). Atenție la data selectată atunci când optați pentru plecarea la 00:30!

Costuri

Călătorind cu copilul de trei ani, am ales Ventouris Ferries și o cabină exterioară cu două paturi suprapuse și baie proprie. Biletele le-am achiziționat de pe site-ul companiei, unde am găsit un preț ceva mai mic dar și condiții mai bune de anulare.

Costul total pentru  doi adulți + infant + mașină: 238 Eur. Copiii până în 4 ani sunt considerați infanți – pentru ei nu se plătește loc în cabină, iar biletul are un cost modic (aproximativ 15 EUR a rezultat din simulările mele).

Pentru cabina interioară cu paturi suprapuse, scădeți cam 25 EUR. Există și cabine Deluxe cu pat dublu, care v-ar costa cu aproape 200 Eur mai mult.

Experiența traversării cu feribotul din Grecia în Italia

Deși am avut vreo 5 ore de condus din Kavala până în Igoumenitsa, drumul nu mi s-a părut o corvoadă. Dimpotrivă aș spune, chiar mi-a plăcut să conduc pe acele șosele și să mă bucur de peisaj. Am făcut o pauza mai lungă în Kozani, unde am și mâncat niște delicioși burgeri, reinterpretați în stil grecesc, la Strada.

Îmbarcarea

Am ajuns în port cu două ore înainte de plecare, conform recomandărilor din rezervare. Era relativ pustiu, așa că check-in-ul a durat mai puțin de două minute. Ni s-a recomandat să revenim cam după o oră pentru îmbarcare –  doar șoferul în mașină, restul pasagerilor prin terminal.

La ora stabilită, iau copilul, trecem prin controlul de securitate și …ceață. Mă așteptam să văd pe ecrane când începe boarding-ul sau ceva care să mă lumineze. Nimic. I-am întrebat pe cei de la frontieră, mi-au făcut semn ca pot să trec. Am ieșit deci din terminal. Erau acolo niște autobuze, fără șofer, pe care scria că ar fi pentru transferul către feribot. Eu (obișnuită cu aeroporturile, nu cu porturile) mă gândeam că ar trebui să aștept cuminte acolo. Presupunere greșită în acest caz. Într-un final am pornit pe jos, printre foarte puținele camioane și mașini până la vapor. Cel mai probabil, pentru cei câțiva pasageri nu s-au mai obosit cu organizarea.

La bord

Pe feribot era aproape pustiu. Cu siguranță erau mai mulți oameni în echipaj decât pasageri, ceea ce ne-a scutit de emoții în ceea ce privește distanța socială. Nava are o capacitate de 1125 de pasageri și se pare că în aceeași perioadă a anului trecut era plină pe această rută. Acum nu cred că erau peste 30 de oameni la bord, în afara echipajului. Iar aceasta era abia prima cursă a sezonului (pe 5 Iulie).

Cabina a fost mică și curată, cum era de așteptat. Copilul a fost foarte entuziasmat de paturile suprapuse, locul preferat fiind, evident, în cel de sus. Până să se deschidă restaurantul, am plecat la o plimbare pe punte unde am avut de răspuns câtorva ”de ce”-uri. De ce e barca sus? De ce e colacul de salvare ”de salvare”? etc.

La restaurant opțiunile au fost limitate, dar rezonabile atât la gust cât și la preț. Nu putem ști însă dacă acela e meniul standard sau a fost adaptat ținând cont de numărul extrem de redus al pasagerilor. După cină ne-am îndreptat către cabină și ne-am pregătit de somn. Am fi preferat să mai lucrăm puțin însă WiFi-ul de la bord nu funcționa. (Ne-au anunțat înainte să îl plătim).

Somnul nu a fost cel mai odihnitor posibil, date fiind zgomotele și faptul că eu am dormit mai mult pe lemnul de la marginea patului. Dacă aveți un copil care știți că nu pică din pat dacă e lăsat să doarmă singur, recomand să luați o cabină mai mare.

Deși, conform programului, ar fi trebuit să ajungem în Bari la ora 07:30, acest lucru s-a întâmplat undeva aproape de ora 9. Pe noi nu ne-a deranjat prea tare, dar e o variabilă de luat în considerare dacă aveți planuri în acea zi.

Măsuri de prevenție la bord

În port situația părea (mult prea) relaxată. Deși pe ușa terminalului te întâmpina un semn cu masca obligatorie, înauntru nu o prea purta nimeni.

Pe feribot toți cei din echipaj.purtau mască în interior. Nu am văzut însă dezinfectante (cu excepția unuia de la recepție care a și dispărut la un moment dat). Fiind foarte puțini pasageri nu ne-a îngrijorat lipsa distanțării sociale. Nu știu însă cum ar arăta scenariul în care ar fi mai aglomerat.

Am repeta experiența?

Da, am repeta-o. Am face-o însă doar în condiții similare – cu cabină cu baie proprie. Dupa traversarea cu feribotul din Grecia în Italia chiar am repetat experienta pe ruta Italia – Croația (Ancona – Split). De fiecare dată a fost ca un fel de noapte petrecută la o cazare mai rudimentară. Nu ai un confort optim dar pleci curat și (relativ) odihnit.