După câteva zile petrecute în Muscat, ne-am împachetat copilul și bagajele și am pornit de dimineață către Sur. Pe drum aveam să vizităm Wadi Shab, primul dintre canioanele Omanului văzute în această vacanță.

Mă rog… dimineață e un termen foarte relativ pentru noi atunci când călătorim cu cea mică. Ne mișcăm ceva mai greu, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care suntem nevoiți să ajustăm în permanență itinerariul. Ne-ar fi plăcut în Sur să mergem să vedem broaștele țestoase de la Rezervația Ras Al Jinz, însă am renunțat la idee. Avea potențialul de a fi o experiență stresantă pentru ele (țestoasele adică) și pentru noi, care ar fi trebuit să ținem în frâu un toddler entuziast și obosit.

Dar să revenim la subiect. Am pornit deci din capitală în jur de ora 9:30 având în plan încă o oprire, înainte de Wadi Shab: Bimmah Sinkhole. Până acolo sunt aproximativ 130km, majoritatea pe autostradă. Când vă apropiați de ieșire, recomand să stați cu ochii pe indicatoare, nu pe Google Maps. (Cel din urmă nu are hărțile actualizate și vă poate păcăli).

Bimmah Sinkhole

Este o piscină naturală formată în cavitatea rezultată din prăbușirea tavanului unei peșteri (asemeni cenotelor din Mexic). Legendele locale spun însă că acolo este craterul unui meteorit, denumirea în arabă a locului fiind Hawiyyat Najm, în traducere aproximativă ”fântâna stelei căzătoare”. Este vizitată pentru apa clară de culoare verde-smarald, care te îmbie la bălăceală.

Înotul este permis în ținuta adaptată zonei – atât femeile cât și bărbații ar trebui să poarte pantaloni până la genunchi și tricou. Realitatea este că turiștii par să ignore complet aceste reguli, fapt pe care eu una îl găsesc deranjant. (Așa cum descurajez orice altă manifestare a lipsei de respect față de cultura locală.)

Locul oferă facilitățile de bază: există toalete, un loc de joacă pentru copii, foișoare în care să stați la umbră, scară pentru a ajunge până la nivelul apei. Dacă aveți mai mult timp la dispoziție și mâncare pentru un picnic, cred că puteți petrece câteva ore plăcute acolo.

Noi am zis însă pas înotului și am plecat mai departe. Am fost sfătuiți bine, zic eu, să ajungem cât mai devreme la Wadi Shab pentru a putea savura experiența în ritmul nostru. În jumătate de oră de când ne-am suit iar în mașină eram acolo.

Wadi Shab

Odata ajunși în parcare, am ochit, cu greu, un loc în care să ne lăsăm tancul mașina, ne-am echipat și am pornit spre potecă. Traseul începe pe partea cealaltă a unui lac, pe care trebuie să îl traversați cu barca. Biletul costă 1 OMR/ persoană și se plătește doar cash acolo.

Traseul nu este unul dificil, dar nici chiar o plimbare lejeră. Recomand încălțăminte adecvată pentru mersul pe munte, nu de plajă. După un drum de aproximativ 45 de minute, am ajuns la prima piscină naturală. Nu am mai apucat să ne întrebăm dacă băgăm copilul în apă sau nu, că ea deja mai avea puțin și sărea din carrier să meargă la bălăceală.

După ce i-am echipat corespunzător, am lăsat restul familiei și am pornit singură mai departe. Citisem că la capătul drumului se află o cascadă într-o peșteră și voiam neapărat să o văd. Impropriu spus ”drum” căci de aici traseul avea porțiuni în care înotam, mai mergeam puțin, iar înotam, mă mai feream să nu îmi sară cineva de pe margine în cap și tot așa.

Ajunsă la ultima piscină am observat scobitura din stâncă prin care trebuia să intru în peșteră. În acea perioadă a anului nici nu era greu de ochit, fiind și alți oameni care intrau și ieșeau (cam prea mulți pentru gusturile mele). Pot spune însă cu foarte mare încredere că a meritat efortul de a merge până la capăt. Nu doar pentru cascadă ci și pentru peisajele de pe ultima porțiune.

Răcoriți și flămânzi am pornit înapoi spre mașină. Nu ne planificasem un picnic, iar acolo nu găsești nimic de mâncare. (Știam asta și mă bucur că e așa, nu mă încântă tarabele în mijlocul naturii.)

Am găsit un fel de restaurant în satul din apropiere. Era ceva foarte…rudimentar, rustic. Nu prea mai aveau de niciunele, nici engleza celor de acolo nu era prea fluentă, dar oamenii se străduiau. Nu îmi aduc aminte ce am mâncat sau dacă mi-a plăcut, îmi aduc aminte însă că am plecat de acolo sătui și cu zâmbetul pe buze.

Informații utile pentru o vizită la Wadi Shab

• Urmăriți starea vremii – când sunt semne ploaie canionul se închide sau veți fi nevoiți să vă întoarceți. Wadi-urile se pot inunda rapid – apar așa numitele „flash floods”
• Asigurați-vă că vă întoarceți la timp – bărcile nu mai merg după ora 17
• Echipați-vă ca de mers pe munte, nu la plajă – încălțămintea adecvată vă poate scuti de stres și de accidente
• Respectați regulile legate de ținută, chiar dacă mulți le ignoră. Eu am luat pentru noi tricouri și colanți cu protecție UV de la Decathlon și s-au comportat foarte bine. (Atenție să nu fie dintre cele groase, cu protecție termică! Produsele testate de noi sunt: bluză bărbați, bluză damă, colanți damă)
• Folosiți toaleta din parcare. Nu mai găsiți alta pe drum.
• Ce să luați cu voi:
  • Cremă de protecție solară
  • Apă (și eventual o gustare)
  • Încălțăminte pentru apă (dacă vreți să mergeți până la capătul traseului. Vă puteți răni la picioare și/ sau aluneca pe porțiunile de mers prin apă).
  • Un prosop de microfibră – absoarbe bine, e compact, se usucă repede.

Dacă mergeți cu copil mic:

• • Aveți nevoie de un carrier sau alt sistem de purtare. Exclus cărucior, dus copilul în brațe, cârcă – sunt zone în care e nevoie să vă țineți bine echilibrul, să mergeți aplecați, etc.
  • Luați o vestă de salvare pentru copil – este mai „suplă” decât un colac și protejează mai bine și în cazul unor căzături în apă.