Tot dădeam târcoale ideii de a călători în Namibia încă de prin Decembrie, iar în primăvară chiar mi-am făcut curaj să rezerv călătoria noastră acolo. Am avut doar 10 zile pentru această călătorie și ne-am propus un itinerariu în care să vedem cât mai multe, dar într-un ritm oarecum relaxat.

Câteva aspecte importante care au influențat planul nostru:

• Am călătorit cu copilul, ceea ce ne-a făcut să eliminăm din plan zona Caprivi Strip, unde malaria este prezentă.
• Itinerariu a fost construit având în minte două obiective principale: Sossusvlei și Etosha National Park.
• Am călătorit în perioada iernii australe. Această perioadă vine la pachet cu temperaturi prietenoase, dar și cu zile foarte scurte: parcurile se închideau toate la ora 18.

Dacă am fi ajuns într-o perioadă mai bună și am fi avut mai mult timp, ne-ar fi plăcut să ne plimbăm câte o după amiază în Windhoek și Swakopmund, să vizităm fisher canyon și să zburăm deasupra deșertului. Dar mai bine să ne concentrăm pe ce am reușit să facem și să vedem:

Cu puțin timp înainte de vacanța noastră în Namibia începuse o explozie a numărului de cazuri de COVID și tocmai ce se impuseseră noi restricții, inclusiv de circulație. După ce am răsuflat ușurați când am avut confirmarea că avem voie să ne mișcăm prin țară, am ales să ne petrecem prima zi la hotel, pentru odihnă.

După drum, lungile și ineficientele proceduri din aeroport, parcă nu mai aveam prea mult avânt de vizitat. Mai ales că ideea de spații închise (muzee) nu părea una prea bună în contextul de la momentul respectiv. Oricum v-ați face planurile însă, dacă veți conduce pe cont propriu alocați ceva timp preluării mașinii. Vine la pachet cu un instructaj complet și acest lucru durează mai mult ca de obicei.

În cea de a doua zi am pornit la drum spre Soussusvlei, în deșertul Namib. Google ne-a amețit puțin, neștiind de niște lucrări și drumuri blocate, ceea ce ne-a făcut să pierdem ceva timp, dar fără prea mult stres. Pe drum ne-am oprit în minusculul și instagramabilul Solitare pentru prânz, iar înainte de închiderea parcului am apucat să intrăm puțin în Sessriem Canyon.

După micul dejun am pornit înapoi spre Sossusvlei National Park și direct către unul dintre obiectivele principale ale călătoriei noastre în Namibia: peisajul ce pare de pe altă planetă din Deadvlei. Numele acestei zone s-ar traduce prin „mlaștina moartă”, fiind o combinație între engleză si afrikaans.

Acest strat de lut în valea dintre dune s-a format după o perioadă precipitații, când a fost indundată de râul Tsauchab a inundat. Apa a permis arborilor să crească, dar apoi clima s-a schimbat, dunele au înconjurat valea și nu au mai permis râului să o inunde. Se estimează că acei copaci au murit acum 6-700 de ani, iar trunchiurile lor au rezistat timpului datorită lipsei umidității din atmosferă.

Am mai ajuns și pe la Dune 45, dar nu am urcat pe ea, deoarece copilul adormise. Am mai tot oprit să facem poze cu dune, oricși, struți, etc, apoi am luat un prânz târziu la restaurantul din apropierea intrării în parc. După amiază ne-am întors la Sessriem Canyon, pe care am apucat să îl explorăm ceva mai bine de data aceasta.

În a treia zi, conform itinerariului, am părăsit deșertul și am pornit către Walvis Bay, o stațiune pe coasta Atlanticului unde se află și o lagună locuită de multe păsări flamingo. Acestea pot fi văzute de pe promenada de lângă plajă, chiar în oraș.

Drumul dintre Sesriem și Walvis Bay e cam de 5h de condus, la care am mai adăugat și pauze de admirat peisajul și pentru fotografii.

Aceasta a fost una dintre cele mai memorabile zile ale călătoriei noastre în Namibia. De dimineață am plecat într-un tur la Pelican Point unde am făcut kayaking printre foci. Este greu de descris sentimentul de a fi acolo printre ele, să le vezi sărind și înotând în jurul caiacului. Unele mai curioase se apropiau să ne observe, iar cele mai obraznice ne și stropeau, udându-ne bine.

Este o experiență pe care recomandăm să o includeți în itinerariu, dacă ajungeți în această țară.

Ziua nu s-a terminat aici însă. După o gustare și o cafea, ne-am întors la bază de unde am fost preluați de o altă mașină cu ghid pentru a merge spre Sandwich Harbor. După ce s-a ridicat ceața, am savurat peisaje fascinante, în timp ce mergeam pe malul oceanului pe lângă imensele dune de nisip. Ne-am dat cu mașina pe dune, copilul fiind entuziasmat ca într-un parc de distracții.

Aceasta a fost încă o zi petrecută mai mult pe drumuri, dar o zi plăcută și nu prea obositoare. Am oprit prima dată la colonia de foci de la Cape Cross. Vântul era puternic, valurile mari, ceea ce făcea ca foarte multe foci să fie înșirate pe uscat, inclusiv pe potecile amenajate. Partea bună a vremii neprietenoase: nu era prea cald ceea ce făcea ca mirosul să fie suportabil.

După un prânz în apropiere, într-o stațiune pe malul oceanului, am pornit mai departe către Twyfelfontein unde aveam să înnoptăm.

De dimineață am văzut gravurile rupestre ce fac parte din patrimoniul UNESCO. Twyfelfontein este renumit datorită numeroaselor sale petrogrife  (peste 2500) a căror vârstă variază între 1000 – 10000 de ani. Acestea sunt reprezentări ale unor animale, oameni precum și urme de animale și umane. Pe lângă viețuitoare precum struț, leu, zebră, Kudu se regăsesc și gravuri în formă de pinguini și foci, acestea fiind considerate un indiciu că triburile San (Bushmen) călătoreau și ajungeau până la ocean.

De acolo am pornit într-o vizită la Damara Living Museum. Este un loc micuț, dar interesant, în care cei din tribul Damara își prezintă obiceiurile și tradițiile.

După prânz am stat și lenevit la lodge, pe lângă piscină. Dacă sunteți doar adulți și vreți un ritm mai alert al călătoriei, v-ați putea lipsi de a doua noapte petrecută în Twyfelfontein și porni mai departe. Noi însă am învățat că atunci când suntem cu copilul mai avem nevoie de câte o jumătate de zi de pauză din când în când, pentru a ne putea păstra buna dispoziție.

Pentru această zi aveam în plan și o vizită la tribul Himba, pe care nu am mai reușit să o facem din cauza unei amețeli organizatorice. Sinceră să fiu, nu pot spune că am insistat prea mult, deoarece am niște sentimente contradictorii legate de astfel de experiențe.

Pe drumul spre Etosha ne-am mai oprit însă la Pădurea Pietrificată, loc pe care l-am găsit foarte interesant. Veți găsi multe semne de-a lungul drumului cu „Petrified Forest”, însă locul oficial este acesta.

Un scop al acestei călătorii a fost să îi arătăm copilului că animale precum lei, zebre, girafe în mediul lor natural. În această zi am început cu un game drive cu ghid, ceea ce cred că a fost o alegere potrivită. Ei știu foarte bine cam ce animale pe unde se plimbă și se pot asigura că vi se intersectează drumurile. Încă nici nu se luminase bine când ne-am întâlnit cu doi lei, momentul culminant al zilei… probabil.

După prânz am făcut a doua vizită în parc, de data aceasta self-drive. Am văzut multe feluri de antilope, zebre, girafe și o leoaică. Ni s-a confirmat că decizia de a lua un tur dimineața a fost una bună. Nu am fi văzut leoaica, dacă nu ne-o arătau alți turiști, care erau cu ghid.

Etosha are trasee bine marcate și poate fi vizitată ușor pe cont propriu, în cazul în care preferați această variantă. Spre deosebire de Chobe National Park din Botswana, drumurile nu cred că ridică probleme.

Aceasta a fost ultima zi de explorat Namibia din călătoria noastră acolo. În drum spre capitală, unde ne-am petrecut ultima noapte, am făcut un ocol pentru a vizita Cheetah Conservation Fund.

Acolo sunt găzduite animalele ce nu pot fi reintegrate în sălbăticie precum și antrenate cele care au o șansă de a reveni în libertate. Pe lângă informațiile primite despre gheparzi ni s-au părut interesante și proiectele pe care le au în derulare pentru conservare.

Mulți gheparzi sfârșesc împușcați de fermieri, care încearcă să își protejeze animalele. Ca răspuns la această problemă, CCF derulează programe de educare pentru fermieri și oferă acestora câini antrenați pentru a păzi vitele/ oile/ caprele. Cu cât gheparzii produc mai puține pagube, scade și riscul de a fi uciși.

Aceasta a fost, foarte pe scurt, călătoria noastră cu copilul prin Namibia. A fost o destinație care ne-a surprins în mod plăcut și pe care o recomandăm celor care vor să exploreze pentru prima dată Africa Subsahariană pe cont propriu. Comparativ cu alte destinații mai populare din N continentului (Maroc, Egipt), ni s-a părut a fi mai curată și cu un trafic mult mai ușor de navigat.

Mai multe articole cu informații despre Namibia și sfaturi utile pentru organizarea călătoriei <<aici>>